Editia a XXIII-a

“Trofeul AMARA 1990”, 2 – 5 august

PRIMA EDIŢIE FĂRĂ “TROFEUL TINEREŢII”

Este prima ediţie fără trofeu. Un pas către exigenţă. Totuşi, selecţia concurenţilor nu s-a bucurat de aceeaşi exigenţă.

Nicolae Stan, directorul festivalului : Nu am avut o excepţie. De fapt, dacă dăm în fiecare an trofeul excepţia nu mai e excepţie. Anul viitor vom face selecţia mult mai devreme, pentru a spori calitatea spectacolelor. Aici, în Ialomiţa, trebuie să detectăm cu mai multă răspundere talentele, pentru că iată-ne la a douăzeci şi patra ediţie fără nici un nume impus în muzica uşoară. Amara a impus nume în muzica uşoară, dar nu din Ialomiţa şi trebuie să avem un pic de orgoliu fiind vorba de un festival organizat în Ialomiţa.

Ion Alecu

FIŞA TEHNICĂ

Organizatori: Inspectoratul pentru Cultură Ialomiţa, Centrul Creaţiei Populare Ialomiţa, Uniunea Compozitorilor din România

Juriu: Ion Cristinoiu – preşedinte, Dan Beizadea, Doru Căplescu, Jan Cheptea, Sergiu Ionescu, Spiru Creţu, Virgil Iaru, Octavian Ursulescu.

Număr concurenţi: 70

Premii:

Trofeul tinereţii: Nu s-a acordat

Premiul I: Carmen Pisoi – Bucureşti, Cziliko Babi – Mureş

Premiul al II-lea: Cristina Măciucă – Ialomiţa

Premiul al III-lea: Mariana Radu – Bucureşti

Menţiune: Simona Râpan – Vaslui

Menţiune: Irina Andronic – Galaţi

Menţiune: Daniela Andronic – Galaţi

Menţiune: Cristina Spătaru – Bacău

Premiul special al juriului: Nelu Ciopontea – Ialomiţa

Premiul Uniunii Compozitorilor: Narcisa Spătaru – Bacău

Premiul „Doru Căplescu“ şi Premiul de popularitate oferit de Ziarul „Ialomiţa liberă“: Cornelia Goda – Buzău

Premiul de popularitate oferit de ziarul „Martor”: Valentina Maxim – Suceava

Premiul tinereţii: Luiza Cioca – Bacău

Vedete în recital: Anca Ţurcaşiu, formaţia „Dacii“(Chişinău, Republica Moldova), Carmen Rădulescu, Gabriel Cotabiţă, ansamblul de dans „Prestige“(Moscova)

Prezentator: Octavian Ursulescu

Director festival: Nicolae Stan

Acompaniament: Din acest an acompaniamentul se face pe negative

Emil Cioran şi muzica uşoară

La Amara a fost un public numeros faţă de alte spectacole din ţară şi parcă nu chiar aşa de sobru. Problema publicului la spectacole este aproape dramatică în aceste momente : o sută de spectatori, cincizeci la spectacole care altădată făceau săli arhipline. Iată că Amara rămâne un festival la care lumea vine cu plăcere. Şi am mai remarcat un lucru care mi se pare frumos: în cuvântul introductiv de anul acesta omul de cultură, scriitorul care conduce destinele culturii în acest judeţ nu a mai subliniat grija părintească a partidului, care, în treacăt fie spus, nu exista deloc, ci a citat din Emil Cioran. M-am bucurat să găsesc aici oameni care să-l amintească pe Cioran într-un festival de muzică uşoară, ceea ce înseamnă că acest festival a fost şi este tratat ca un act de cultură.

Octavian URSULESCU

Mamaia a avut întreruperi, Braşovul s-a terminat şi încearcă să renască, Amara şi-a continuat drumul.

Anii au trecut. Mă bucur că noi îmbătrânim şi festivalul întinereşte. Am şi cântat pe această scenă, făcând parte din formaţia de acompaniament a lui Bebe Prisada, cu Goldiş la chitară, cu Dumbravă, mă rog, cu acei băieţi tineri pe atunci, făcând să fie o Amară dulce, dacă-mi permiteţi acest joc de cuvinte. Ceea ce este foarte frumos şi lăudabil este că această Amară nu a dispărut, cum au dispărut alte competiţii şi că indiferent cine vine face ca viaţa acestui concurs să meargă înainte şi uite că din an în an am ajuns deja la a douăzeci şi treia ediţie. Mamaia a mai avut întreruperi, un Braşov care s-a terminat şi care încearcă să renască, Amara însă şi-a continuat drumul.

Ion Cristinoiu

Nici nu ştiu dacă cântăm noi bini ori sunt oamenii bucuroşi că ni văd

I-am văzut pe scenă înainte de începerea spectacolului. Îşi aranjau aparatura lor scumpă şi vorbeau ruseşte. Asta m-a dezamăgit. O undă de tristeţe mi-a întunecat ochii. Apoi au început să se perinde concurenţii şi n-am mai ştiut unde s-a retras formaţia «Dacii» aşteptând să-i vină rândul să cânte. M-a condus la ei Şerban Codrin, amabil şi vesel ca întotdeauna. Erau acolo, în spatele scenei, în picioare. Blonzi, bucuroşi, aplaudau cu dărnicie fiecare concurent. Am făcut cunoştinţă cu ei. Solistul formaţiei este Victor Boboaţă.

– Victore, de ce vorbeaţi ruseşte pe scenă?

– Fiindcă sunt cu noi şi trei ruşi, nu-i frumos să nu-nţeleagă ei nimic ci zicim.

– Sunteţi pentru prima oară în România ?

– Nu ! Am mai fost în turneu în Nord, adică la Iaşi, Roman, Vaslui, Suceava, am fost primiţi pisti tăt cu bucurie, nici nu ştiu dacă cântăm noi bini ori sunt oamenii bucuroşi că ni văd. Şi noi suntem bucuroşi, aşa ne-am bucurat c-o vinit libertatea aiasta şi nu ni mai împiedică la graniţă să vinim încoaci…

Livia DOBRINESCU

Inapoi la pagina anterioara


Page in 0,850 seconds.