Editia a XXVII-a
“Trofeul AMARA 1994”, 12 – 14 august
AU FOST VOCI CARE AU CERUT TRANSFORMAREA ACESTUI FESTIVAL ÎNTR-UNUL INTERNAŢIONAL
La Amara, spre finele verii, în fiecare an, în grădina Cinemascop, se naşte şi străluceşte, trei zile, singurul moment masiv, pregnant al concilierii întru muzică. Un public fidel, pestriţ, dar educat, trăieşte cu încântare suspendarea, pe trei zile, a lumii celei războinice.
Au fost voci care au cerut transformarea acestui festival într-unul internaţional. Ceea ce nu trebuie să se petreacă. Pentru că el are specificul lui, acela de a şlefui talentele româneşti în afirmare. Şi apoi, în genere, consecvenţa este o probă a tăriei.
Aşa că, spre bucuria noastră, Amara din acest an nu va fi nici Viena, nici Paris, nici Londra, ci noi înşine, aşa cum suntem zi de zi, la modul cel mai real. Şi zău că merită să ne sărbătorim !
Nicolae STAN
FIŞA TEHNICĂ
Organizatori: Inspectoratul pentru Cultură Ialomiţa, Centrul Creaţiei Populare Ialomiţa, Ministerul Culturii, Uniunea Compozitorilor din România
Juriu: Traian Miricioiu – preşedinte, Emil Wegeman, Horia Moculescu, Cristian Păunescu, Sergiu Marinescu, Gabriel Cotabiţă, Costin Diaconescu, Nicolae Stan, Cristian Obrejan
Număr concurenţi: 24
Premii:
Trofeul tinereţii: Marius Teodorescu – Constanţa
Premiul I: Costel Gafincu – Bucureşti
Premiul al II-lea: Nicoleta Ciopraga – Vaslui
Premiul al III-lea: Mihai Onilă – Bucureşti
Menţiune: Nicoleta Stoian – Prahova
Menţiune: Luminiţa Vasile – Buzău
Premiul special al juriului: Loredana Rusu – Galaţi
Premii „Slobozia 400“: Irina Purcărea – Bacău, Elena Pavel – Bucureşti
Vedete în recital: Mădălina Ghica (Trofeu 1993), Daniela Gyorfi, Carmen
Rădulescu, Ovidiu Komornik, Oana Sârbu, Monica Anghel, Horaţiu Mălăiele,
Madelaine Pascu, Jean Paler, Romică Ţociu, Cornel Palade, Raluca Ocneanu, Adrian
Romcescu, Gabriel Cotabiţă
Prezentatori: Carmen Movileanu, Adrian Cristea
Directori festival: Nicolae Stan, Cristian Obrejan
Participare televiziuni: TVR
Distribuţie artistică: Producător: Doru Iliescu (Romagram)
În premieră: După Mamaia roşiilor stricate Amara visurilor noastre
După 26 de ani, Trofeul „Amara” intră în depăşire neregulamentară, lasînd în urmă festivalul oamenilor de pe Litoral. Nu este Academia Caţavencu, este un fel de a fi. Joi, 11.08.’94, în holul Centrului Cultural Slobozia, sute de pefesoare, mii de vocalize şi tot atîtea chiştoace prevesteau o manifestare… incendiară. Cititorule, în momentul acesta te simţi excelent, puţin stresat de persoana din faţă, persoană ce sparge seminţe ca la uşa cortului. Dacă nu vă place concurentul de pe scenă, apelaţi la pachetul de ţigări din buzunarul de la piept sau la sticla de Fanta pa care o ţineţi între picioare, ca orice român conştiincios. Peste două minute o persoană „solidă” va traversa amfiteatrul, provocînd valuri, valuri. Atmosfera este bună de jucat şah. Vă gîndiţi că, de şase mii de lei, puteaţi să consumaţi zece sticle de bere autohtonă, categoria a III-a, fără remiză. A treia persoană din stînga dumneavoastră încearcă din toţi ficaţii să liniştească un bebeluş deranjat de înţepătura unui ţînţar speriat. Distracţie plăcută în continuare!
Valentin NICHITA
Cu Adrian Romcescu despre Dan Andrei Aldea
– Ce mai ştiţi despre Dan Andrei Aldea?
– Adrian Romcescu: Am vorbit ultima dată cu Dan in urma cu aproape un an. Are acum un studiou numai al lui, in care colaborează cu nume sonore, nume celebre din toata lumea. Astăzi face ceea ce şi-a dorit întotdeauna. Surprinzător este că acum doi ani şi ceva i s-a propus ceva in ţară, eventual o regrupare a grupului „Sfinx”. A fost nu dezamăgit, ci şocat de murdăriile care s-au intimplat apropo de venirea lui în ţara. A spus, pur şi simplu, ca nu va mai pune piciorul în ţară. Nu ştiu exact ce s-a întîmplat, dar aşa cum îl ştiu eu pe Dan, acel tip de geniu, care trăieşte în lumea lui, sunt convins ca a fost ceva grav.
– Îndepărarea lui o consideraţi păguboasă?
– Este o pierdere enorma pentru muzica românească. De nerecuperat. Eu nu pot să cred că o asemenea valoare va fi uitată pentru totdeauna în România.
Nicolae TACHE
